Radiografia dependenței mamelor față de copii lor
Sunt mulți psihologi pe ”piață”, sunt multe persoane spirituale având misiuni active de educare a copiilor într-un nou sistem de valori spirituale, totuși voi spune câteva cuvinte pe tema copiilor, a educării lor prin prisma unui eveniment la care am asistat de curând și care a venit ”pe tavă” pentru a-l transforma într-un mesaj conștient și transmite public, din perspectiva viziunii energetice subtile.
Subiectul acestui articol planează pe situația dependenței dezvoltate de mame, în educarea și creșterea copiilor lor. Iubirea maternă dezvoltă o conexiune de neînlocuit cu suflețelul copiilor lor, dezvoltă o aură protectoare pentru copil din înainte de naștere, această aură iubitoare fiind cuibușorul călduț de protecție, comunicare subtilă, hrănire și mediu de educare pe parcusul dezvoltării copilului.
Viziunea pe care am avut-o a pornit de la observarea amplificării unei dependențe dezvoltate dăunător în copil, prin faptul că mama a hrănit dependența, a încurajat-o prin amplificarea posesiei asupra copilului său. Desigur, acestă conexiune de iubire dependentă poate fi simțită amplificat atât de copil cât și de mamă dacă este amplificată prin gesturi de iubire repetate de multe ori pe zi, din confirmări primite, dar această repetare și amplificare conduce la o dependență disperată a copilului, dar și a mamei. Disperarea gesturilor de iubire și nevoia de a primi confirmări ale acestei iubiri, este trezită și amplificată prin frici, tot mai multe și intense.
Copilul simte și primește iubirea stimulată de frici cu aviditate, cu poftă, deoarece părintele este sursa vieții până se va dezvolta suficient încât să poată să se desprindă pentru a se baza pe propria voință și ceea ce a fost implementat prin educare de către părinți.
În câmpul copilului se crează încă din perioada gravidității, un canalul de iubire sinceră și pură cu care sunt dotate mamele prin natura lor ancestrală divină. Acest canal de iubire crează în copilul în curs de dezvoltare o oglindă de reflexie a ceea ce transmit părinții, oglindă care soarbe precum un burete ceea ce transmit părinții subtil, atât lucruri pozitive orientate conștient spre dezvoltarea copilului, cât și multe alte ”defecte” de manifestare, simțire și caracter ale părinților.
În perioada de creștere până la formarea puterii interioare a copilului, copilul depinde necondiționat de acest mecanism. În momentul formării puterii interioare, aceasta îl va conduce la a se desprinde din acest cocon dependent, păstrând în continuare o aură de iubire cu mama sa, dar mai diluată din cauza respingerii dependenței mamei. Pe măsură ce copilul își dezvoltă puterea personală va simți că îl sufocă coconul dependent de iubire prin frici al mamei, în care a crescut, și va fi nerăbdător să evadeze din el.
Copilul crescut cu iubire posesivă și disperată din frici, în anii de pregătire pentru formarea puterii personale, putere care îi va aduce libertatea de a se ține prin puterea lui în această viață, va trăi în perioada formării puterii personale, câțiva ani de chin interior. Pe de o parte natura sa ancestrală îi dictează să își dezvolte această putere pentru a supraviețui în această viață și a începe să trăiască propriile experiențe de viață, prin câmpul său și separat de coconul dependent al mamei, pe cealaltă parte, disperarea iubitoare posesivă și dependentă a mamei, încărcată cu frici, îl va trage să îl aducă înapoi în cocon.
Între aceste două extreme, copilul este tras dintr-o parte în alta, și din fidelitate față de iubirea disperată și disperantă a mamei, va tinde să cedeze refuzându-și impulsul și nevoia creșterii. Aici apar două variante: prima este cea în care face pe plac mamei, va rămâne în coconul ei copleșitor și dependent, supt energetic de dependența mamei, ca și cum se simte dator să supună acestui sacrificiu, refuzându-și astfel dezvoltarea naturii divine ancestrale. Va dezvolta fobii, slăbiciuni, mari frustrări, alergii, putând merge până la ură față de această copleșeală și neputință, rezultate din a-și iubi mama sincer.
Adică va trăi un iad de conflicte interioare, înnăbușite din iubirea sa sinceră pentru mamă și negăsind nici o ieșire din acest conflict, de fapt fiind prea slab dezvoltat interior, slăbit de iubirea impură a mamei revărsată constant peste câmpul său. Sunt unii copii, care dezvoltă o voință mai puternică și înțelegând ce se petrece, se vor zbate interior printr-o furie de revoltă, prin care se vor desprinde din acest cocon. Ei își vor iubi în continuare mama, dar precaut și păstrând distanța necesară dezvoltării lor. Această categorie de copii, vor începe prin a se purifica după desprinderea din coconul mamei și iubirea ei posesivă, impură, născută din frici, descărcând din câmpul lor iubirea dependentă a mamei și iubirea lor dependentă pentru mama lor din anii din urmă, implementată de mamă în același fel posesiv prin frici, iubire ce va deveni insuportabilă copilului trezit și eliberat. Din acest motiv, sunt unii copii care se simt atât de ”fripți” de această iubire a mamei, încât vor fugi când se vor elibera din câmpul ”caracatiță” de sclavie al mamei, cât îi țin picioarele și vor face toate prostiile pe care mamele le-au interzis pentru a-și răcori și elibera frustrarea acumulată. Sunt unii adulți care își amintesc de această iubire disperată și rău-făcătoare a mamelor lor, chiar de când erau mici și fără putere a a trăi separați, învinuindu-și mamele pentru extrema în care au ajuns, pentru frustrarea pe care poate nu au reușit să o descarce, pentru deciziile greșite pe care le-au luat ca adulți, ca imbold al frustrării acumulate. Mai este iubire în acest caz? Mai este, dar este copleșită de toate cele enumerate mai sus și nu se poate manifesta pentru a ierta, descărca prin iertare și trece într-un nou început.
Trăgând o linie, acum în acești ani de mari schimbări și trecere în Noua Eră de Lumină, copiii sunt generațiile ce vor urma și vor trece prin aceste mari schimbări ale lumii, iar dacă sunt educați prin impregnarea cu iubire posesivă se vor manifesta în acest fel, agățându-se cu disperare de cineva asemeni mamei și nefiind formați complet ca dezvoltare a puterii interioare, ei vor fi incababili din acest motiv să susțină noua lume pentru a supraviețui.
1) Mai concret o mamă este necesar să își utilizeze darul ancestral de a-și iubi copilul și a-i crea cocon, dar păstrând un echilibru interior de a nu-l abuza prin iubire exprimată din frici, deoarece copilul astfel impregnat se va comporta prin a abuza de asemenea câmpul celor din jur, iar în această Nouă Eră de Lumină acest comportament este eradicat din temelii.
2) Este necesar ca părinții să fie conștienți și să își asume că ceea ce emană în prezența copiilor lor, îi va impregna, constituind bagajul lor de acasă, al educării lor cu care să se descurce în viață (aceasta reprezintă o lege universală de căpătâi). Acest bagaj se va activa gradual pe măsura maturizării copiilor. În acest caz, părinții ar trebuie să se auto-educe pentru a ști ce are nevoie un copil pentru când va deveni independent. Unele calități sunt de bază dictate de însăși natura lucrurilor și păstrarea armoniei lor. Acestea nu sunt morale, ci calități energetice ca instrumente de acționare, sau susținere a vieții. Acestea sunt: iubirea armoniei, recunoașterea ei ca fiind hrănitoare și învățarea echilibrării prin manifestarea ei; disciplina, ca fiind un instrument de bază care va fi motor de dirijare a vieții și rezistență în situații grele sau imposibile; răbdarea, care este un corector de neînlocuit pentru manifestarea cumpătată, bândă și iubitor-înțelegătoare; stăpânirea de sine, ca fiind un instrument al firilor puternice și greu de destabilizat; iertarea, ca fiind un instrument util de purificare a sufletului, astfel încât să se elibereze de tensiuni care altfel s-ar transforma în boli ale corpului; recunoștința, ca fiind tot un instrument de purificare a sufletului, desprinderii din ce este posesiv și dăunător, având totodată calitatea de respect față de câmpul celuilalt și a trăi iubitor-armonios; noblețea naturii ancestrale divine, pe care o purtăm fiecare dintre noi, întorcând astfel atenția spre sine și iubirea de sine; cultura puterii interioare personale, ce este, cum se simte, cum se utilizează corect în armonie cu frumusețea armoniei universului și abundența ei; cultivarea iubirii pentru plante, pământ, fiecare mic element din natură, astfel încât această cultivare să apropie sufletul copilului de sufletul lor, și să utilizeze mai târziu conștient această conexiune pentru a-și întreține vibrația pură a viului vieții și conexiunea conștientă, plină de recunoștință și respect față de viul Sursei vieții, a cărui sânge curge egal prin toți copii ei și toate ființele vii, iar această trăire este indispensabilă susținerii în formă pură a propriei emanații, și neimpregnarea cu legea karmică a suferințelor perpetuate.
Cu un asemenea bagaj, nu mai este necesară îndoparea caracterului cu frica de pedeapsă, cu obligații morale de genul celor 10 porunci, de a nu fura, de a nu minți, de a nu ucide, etc., deoarece natura de mai sus impregnată ca bagaj de acasă, în acest fel, nu va conduce nici pe departe către aceste provocări de exprimentări, nu va conduce în primul rând la experimantarea vieții prin frici, o condiție devastatoare a vremurilor actuale.
Autor: Elina
Tehnoredactare: #edituraserenity
Elina Elthen
Instructor spiritual, fondatoare a Școlii interstelare de evoluție pe Calea Luminii în colaborare cu ființele luminoase din Shambala