Centrarea în Solitudine sau în Singurătate ?
Este o demarcație fină de trecere și confuzie între Solitudine și Singurătate.
Solitudinea, dă liniște, centrare calmă în navigarea pe apele vieții.
Când nu ești în solitudine, ești în singurătate.
Când aluneci în singurătate, apar frici, îndoieli, ești hăituit de programe mentale și argumente contra.
Solitudinea este centrarea luptătorului eliberat de orice nevoi și influențe, cu atenția spre bucuriile și lumina propriului suflet. Solitudinea este “a fi stăpânul câmpului tău”, iar acestă decizie aduce mult calm, decizându-ți în propriul câmp libertatea, voioșia, bunăstarea și bunădispoziția.
Singurătatea este starea depresivilor, un complex de frici, programe mentale, plângeri de milă, și stări întunecate. Cei ce aleg să se plaseze în această centrare a singurătății, se aleg cu acest pachet complet…
Cei ce stau centrați în singurătate, sunt vulnerabili, lipsiți de capacitatea de a primi iubire și cu o mare nevoie de a fi iubiți. Din golul sufletului lor, ei sunt vulnerabili a lua decizii în direcții greșite și dăunătoare, de a fi manipulați, nu au strălucirea ființei împlinite decât ocazional și făcând efort.
Cei singuri deși își doresc să nu fie singuri, emană un câmp de respingere a celor care vin înspre ei păstrându-și astfel singurătatea. Cei singuri plasați în viziunea centrării în singurătate, nu văd oportunitățile ce se deschid înspre ei pentru a ieși din această centrare, dacă le văd nu le înțeleg valoarea și le resping…
Când sunt plasați în a se simți singuri, simt un gol în suflet, și caută continuu pe cineva care să îi iubească și pe care să iubească, pentru a-și umple acel gol. Ei pot chiar agresa pe cei de sex opus…
Le este greu să găsească pe cineva care să îi iubească, iar dacă o fac forțând situația din disperarea de a nu mai fi singuri, intră cu siguranță în relații nepotrivite, având în continuare acel gol în suflet și nefericire.
Dacă vor ieși din acele relații nepotrivite și nefericite, ei își vor continua lecția învățării solitudinii, până își vor umple acel gol cu drag de sine, cu iubire de sine, cu bucuria trăirii fiecărui moment al zilei din prea plin de iubire de sine. Atunci va fi momentul în care le va veni partenerul potrivit, când parcă nu mai este necesar, dar de această dată, având partenerul potrivit ei vor începe să învețe a-și păstra solitudinea în relație de parteneriat plină de iubire și fericire.
Dacă ești în situația de a fi Singur, cum ști că ai decis să fi centrat în Singurătate?
Plasat în centrarea de a fi singur, îți apar în minte în mod repetat afirmații ce au la bază “sunt singur”. Acceptarea în minte a acestei afirmații, validarea ei, este decizia de a fi centrat în singurătate. Repetarea afirmației “sunt singur” în sinea voastră menține constant centrarea în Singurătate, și dacă sunteți atenți se repetă constant sub diverse forme ascunse de genul: “nu mai suport”, “nu mai știu cum este să fiu cu cineva”, “nici nu mai țin minte de când nu am mai simțit în doi…”, etc. Toate întăresc “realitatea” fals creată și afirmația “sunt singur”.
Exprimarea cu plângere de milă “sunt singur” și validarea afirmației fără a o respinge ca nemaivoind să o accepți și să trăiești din ea, menține centrarea și perpetuarea în Singurătate.
Mai este o exprimare a celor aflați în relații: “pot să fac mai bine singur”, “când sunt singur realizez cel mai bine ceva”, etc. Aceste afirmații de asemenea plasează într-un câmp izolat persoana, dar nu sunt decizii de singurătate, ci de a realiza acțiuni din solitudine, cu iubire pentru celălalt și de sine. Dacă exprimările de mai sus sunt făcute din furie și nevoia de a întoarce spatele partenerului ca răzbunare pe el, atunci este o ruptură a câmpului de relație și decizie de plasare în singurătate. Dacă este menținută mult timp această stare de ruptură prin a nu ierta și elibera din câmp situația, atunci cel în cauză își crează în suflet golul singurătății și va trăi chiar fiind în relație din acel gol simțindu-se singur și va crea permanent situații conflictuale cu partenerul. Când nu este gol în suflet, nu este motiv de situații conflictuale.
VINDECAREA: Deși din perspectiva Singurătății trebuie să apară cineva exterior care să ne iubească și să ne salveze, chiar și acesta este un scenariu de tortură dat tot de singurătate pentru că nu va veni nimeni decât atunci când decizi să nu te mai temi, să nu mai emani suferința dată de singurătate.
Solitudinea nu are nevoie de nimeni exterior pentru a-ți da solitudine, este non-sens. Solitudinea crează în tine însuți vindecare, crează un univers de bine, drag de tine cu tine, bucurie de viața cu tine. Exact această stare de bine atrage persoana potrivită pentru a vă iubi. Veți spune: acum nu mai am nevoie, aveam nevoie când eram în criză. Crizele nu ni le rezolvă nimeni, ci doar noi înșine privind în interior, eliberând și reașezând diferit. Când va apărea persoana potrivită pentru a vă iubi, va fi începutul unei noi vindecări pe care nu o puteați realiza singuri, dar până la ea este necesar să depuneți sârguința de a vă vindeca singuri, de a schimba deciziile, de a face curățenie și lumină.
Soluția este să aplici asupra tuturor stărilor de manifesrtare a singurătății, non-acțiuni care să producă efect invers decât cel dorit de frici și programe, decât cel de stare de singurătate.
Non-acțiunile singurătății sunt: a nu da crezare programelor mentale, a refuza să simți în ceea ce te pune singurătatea și a te plasa voit în stări de râs, de bine cu tine însuți, de incredibil de bine cu tine însuți. Astfel, vei sparge mitul singurătății și vei descoperi solitudinea.
Ești sâmbure de conștiința divină în mijlocul încercărilor. Toate au mai fost trăite, și sunt active până când tu decizi să le dezactivezi.
Fii răbdător, neînduplecat, șiret cu propriile frici și stări, binevoitor. Odată ce aplici non-acțiunea te vei calma, te vei liniști, și aluneci din criza singurătății în liniștea solitudinii.
Întotdeauna când aplici non-acțiunea singurătății pe tine însuți, aluneci în solitudine și te calmezi. Devi liber din ceea ce ai fost prins.
Când stai centrat în singurătate cazi în depresie cu argumentul că dacă ar fi cineva să te ia în brațe, să te înțeleagă, să fie cu tine, atunci nu ai cădea pradă acestor stări. Dar e un fals, doar ca să te predai crizei singurătății. Poți chiar să fi cu cineva alături și să te simți singur…
Să fi cu cineva nu te face să fi în solitudine.
Să fi cu cineva, vei constata că nu știe cum să te ajute, nu te înțelege cu ce trăiești în tine, și atunci nu ai altceva de făcut decât să aluneci și centrezi în solitudine, să cauți lumina, aplicând pe tine non-acțiunea singurătății.
Toți trecem prin testul învățării Solitudinii. Iar cine nu înțelege acest măreț test care eliberează ființa din înlănțuiri plansând-o într-o vastă libertate, rămâne inconștient prins în singurătate.
Trebuie să ai încredere în simțuri ca și cum ai avea ochii închiși. Doar ce simți cu bucuria sufletului, te poate ghida.
Mintea nu te mai susține, ci te sabotează pentru că nu e mintea ta adevărată, ci sunt programe mentale ce rulează în câmpul ei și în mintea oricui trece prin testul Singurătății.
Mintea încărcată cu programe mentale, e cea cu argumente contra, e cea cu frici, cu îndoieli, cu derapaje.
Ea spune și te face să simți că stă să o ia razna, dar pe fundal martorul din spate e perfect lucid, calm, răbdător, așteptând să se termine circul programelor și stărilor date de ele.
Martorul este starea conștientă, conștiința de a fi, conștiința de percepere a sensului bun, al energiilor, al sufletului. Martorul dă liniște și bucurie sufletului.
Acum este timpul să înveți centrarea în Solitudine, să înveți să nu te temi de ea, să nu te temi de Solitudine. Acum înveți să ai curajul să îți asumi Solitudinea. În liniște, fără scandal sau zbatere.
Solitudinea este odihnă, regăsire, eliberare.
Ești pus să înveți Solitudinea ca să îți vezi dimensiunea ființei umane, curajul, firea, cine ești, ce puternic și frumos ești, să vezi că ești totul, că ești stăpânul câmpului tău și al alegerilor tale.
” Și Soarele este singur (solitar), dar el strălucește” – Buddha
Namaste
Publicat pe Facebook în 29 decembrie 2020.
Elina Elthen
Instructor spiritual, fondatoare a Școlii interstelare de evoluție pe Calea Luminii în colaborare cu ființele luminoase din Shambala