VISAT
Am intrat în visat pe o stradă îngustă, nu mai lungă de 5 metrii. Era întuneric, dar se vedea bine. Capătul străzii se pierdea în întuneric.
De o parte și de alta a străzii erau plasate tarabe cu lucruri diverse, noi, de vânzare. Pe dreapta erau tarabe cu lucruri ce le puteau obține femeile, pe stânga erau lucruri ce le puteau obține bărbații. Erau vânzători la toate tarabele, iar în spatele lor era neant. La o privire de ansamblu, exista o bucată de stradă cu tarabe, vânzători, iar de jur împrejur neant, spațiu, infinitate.
M-am apropiat de tarabele femeilor fără nici un interes. Mai erau femei la cumpărături, așa cum și la tarabele bărbaților erau bărbați la cumpărături.
Lângă mine a apărut o prietenă ce nu o văzusem demult. Era veselă și dornică, pofticioasă de cumpărat lucruri de pe tarabele femeilor. Imediat s-a aruncat pe a lua și aia, și aia. Mi-a spus veselă „haide ia, că și ție îți plac lucrurile astea, ia ceva”. M-am uitat la toți în ansamblu cum erau prinși cu atenția pe tarabe, pe A OBȚINE, A LUA. Nu îmi plăcea. Nu aveam nici un interes.
M-am lăsat dusă de invitația prietenei de a lua ceva. Am luat în mână un sutien din mătase aurie cu trandafiri roșii brodați. Era frumos, dar m-am întrebat „la ce îmi folosește?”. Era interesul prietenei împrumutat mie, pus în câmp.
Simțeam că nu aveam nici un interes. Neavând nici un interes, nu atingeam locul cu intenția, în timp ce toți ceilalți o aveau prinsă în acel loc.
Undeva spre capătul tarabelor am găsit o căciulă pufoasă care m-a atras. M-am uitat la mărime. Era foarte mare. Am cerut una mai mică, și nu era. Îmi părea rău. Am întrebat dacă vor mai aduce și în altă zi, au spus că da. Îndepărtându-mă le-am spus: „Mai vin!” , și am plecat.
Unde mai vin? Dorințele, poftele, mă vor ține agățată și voi continua să mă încarnez vieți viitoare doar pentru a reuși să obțin un lucru de pe tarabă?
Am intrat din capătul străzii, din neant, în altă imagine, în continuare. Intram în existența ce o experimentam atunci. Mi s-a schimbat îmbrăcămintea. Purtam bocanci negrii, o fusta lungă de culoare închisă și un palton lung. Eram îmbrăcată sărăcăcios, cu haine ponosite. Coboram un deal înalt. Coborând, intram în existența unei vieți de reîncarnare.
M-am uitat la mine și m-am întrebat: „În ce existență am intrat?”. Am cerut intenției imagini cu casa mea de locuit în acea existență și condițiile acelei existențe. Am văzut imagini cu curtea casei, cu casa mea, cu cine urma să locuiesc și ce rol aveam să întrupez. Era o casă sărăcăcioasă, curte cu noroi… Aveam o maimuță bolnavă.
Am început să plâng. „Este o existență în care încă nu s-a rezolvat boala, încă nu s-a reglat subtil boala. Este o existență în care oamenii încă experimentează prin boală.”
Plângeam coborând dealul, intrând în existența ce urma să o experimentez…
Plângeam pentru omenire și pentru vietățile de pe Pământ, că încă experimentau în acea existență prin boală, încă nu se reglase eliminarea experimentării prin boală.
The end
Elina Elthen
Instructor spiritual, fondatoare a Școlii interstelare de evoluție pe Calea Luminii în colaborare cu ființele luminoase din Shambala