Este obositor să te antrenezi spiritual ?

Capcana gândurilor îi pândește pe cei ce își propun să se antreneze spiritual, sabotându-i cu gânduri de genul: „e greu să mă antrenez, am alte lucruri cotidiene de făcut foarte importante” și în acel moment ei își încarcă câmpul de antrenament cu greutatea energetică a altor lucruri de făcut. În plus, considerând foarte importante celelalte lucruri de făcut, direcția este îndreptată spre ele, în timp ce depune efort de păstrare a direcției pe continuarea antrenamentului spiritual.

Văzând acest peisaj, vă este greu să vă antrenați spiritual într-o zi?
Desigur este greu, deoarece trebuie luptat să menții direcția antrenamentului în timp ce ai încărcată dinamită de acțiune pe o altă direcție…

Ce alt motiv mai există pentru a părea greu antrenamentul spiritual?
LIPSA OBIȘNUINȚEI de a avea acest tip de acțiune în programul zilnic.
Trăim dintr-un meniu de obișnuințe zilnice, ales cu grijă și repetat pentru a fi trăit comod.

Dacă derulați în urmă, veți vedea secvențe în care făceați efort să vă antrenați în a învăța anumite acțiuni cotidiene, apoi le-ați repetat și ați făcut efort repetat ca să învățați cum să le faceți eficient în mod repetat și să le susțineți cu atenția și puterea voastră funcționarea…

Atunci puneți o paralelă cu antrenamentul spiritual și veți vedea că vi se cere același efort de concentrare a atenției și puterii voinței pentru a învăța acțiuni de antrenament spiritual ritmic, devenind fluizi în ritmicitatea lui, lăsând în grija ritmicității „efortul” și de pe poziția fluid-relaxată să îți permiți antrenamentul de profunzime care presupune atenție pe detalii subtil-energetice, experimentări noi, adâncire în profunzime, centrări diferite cu efecte resimțite diferit, așezare în calm și tăcere interioară.

De pe această poziție de antrenare, vi se mai pare greu antrenamentul spiritual?
NU, nu vi se va mai părea greu, ci dimpotrivă veți constata ce greu este să trăiești împovărat cu gânduri viața cotidiană, fiecare acțiune zi de zi așa cum v-ați antrenat să trăiți zi de zi, de mulți ani, conștienți la un anumit nivel de primă atenție, de atenție primară, și inconștienți la nivel de atenție a spiritului care ar fi schimbat imediat alegerile, cu alte decizii ferme de eliberare, dacă ar fi avut puterea să fie conștient…

Așa sunt obișnuințele devenite inconștiente, obișnuințe care sunt anchetate detaliat și eliminate pragmatic în momentul în care trece pe poziție de atenție și acțiune, spiritul vostru.

Ce alt motiv mai există pentru a părea greu antrenamentul spiritual?
ANTRENAMENTUL DE ASUMARE a multor sarcini și acțiuni cotidiene, și lipsa antrenamentului de asumare a practicii spirituale zilnice.
Ce este de făcut? Doar ritmicitate de antrenament în asumarea antrenamentului spiritual, de genul „cazi, dar te ridici și repeți până îți iasă bine”, și abia atunci vei avea dreptul să iei decizia ce vei face în continuare cu Ființa ta.

Asumarea unui program de lucru spiritual, începe pe bucățele mărunte și se stă pe ele într-un ritm zilnic, transformat în instinctual, apoi în plăcere de a savura acele momente de antrenament spiritual, în aceleași momente ale zilei sau aceleași ore pentru a le da putere de ritmicitate și susținere. După ce apare plăcerea, bucuria și nevoia de a te hrăni din acel antrenament, atunci vei putea face acel antrenament la orice ora sau moment din zi cu aceeași plăcere și intensitate.

Ce se întâmplă cu asumările trăitului cotidian?
Ele vor fi triate, eliminate cele inutile cu cea mai mare pierdere de energie, redimensionate, reprogramate, împărțite cu alții, aranjate strategic încât să se creeze o breșă pentru antrenamentul spiritual.
Cu timpul, acea breșă crește, antrenamentul spiritual se infiltrează și suprapune cu acțiuni cotidiene, transformând întreaga zi în antrenament spiritual, provocator, incitant și plin de bucuria de a trăi.

Ce alt motiv mai există pentru a părea greu antrenamentul spiritual?
COMODITATEA ȘI RĂSFĂȚUL. Comoditatea și răsfățul sunt două pârghii de sabotare extrem de eficiente împotriva antrenamentului spiritual.
Alegerea comodității decuplează alimentarea cu voință de acțiune a cursului de acțiune stabilit, slăbind astfel puterea voinței personale.
Răsfățul este „un antrenament” de repetare a comodității, de genul: comoditate după comoditate și nici o putere personală de decizie între ele. Decide comoditatea pentru noi…

A decide din proprie VOINȚĂ și PUTERE personală, este până la urmă un act eroic de cârmuire a cursului propriei vieți.
A decide din proprie voință și putere personală, este o plăcere de a fi întreg și pe picioarele proprii, pentru orice ființă umană.

A decide din proprie voință și putere personală antrenamentul evoluției spirituale, este o bucurie de a fi întreg, liber și de a accesa experimentări pe acoperișul lumii ! Sătul de a trăi la subsol, de a orbecăi în întunecimea subsolului zi de zi, ani la rând, perfect conștient că o viață avem și nu am venit pe Pământ pentru a o consuma pe a trăi abormit în subsol și a experimenta repetat zi de zi, an de an, același lucru.

Namaste

Publicat pe Facebook în 4 mai 2021.