Recunoștința inimii

Am citit într-o carte scrisă de Jasmuheen, că sentimentul de recunoștință reglează ritmul inimii. A rămas această informație valoroasă în câmpul meu, cu dorința de a experimenta acest adevăr.

Într-o dimineață, după o noapte de descărcare și eliberare, a venit în inima mea RECUNOȘTINȚA. A pătruns în inimă ca un nor suav și acolo a înflorit. A înflorit delicat, deschizându-se treptat. S-a deschis și s-a tot deschis. S-a luminat sufletul și am început să lăcrimez de recunoștință.

Recunoștință pentru iubirea celor din jur pentru ființa mea, recunoștință pentru grația de a avea acces la a respira lumina, recunoștință că mi se permite acces la frumusețea din orice lucru întâlnit, recunoștință pentru corpul meu că mă poartă prin această viață și a rezistat experimentelor neplăcute prin care am trecut, recunoștință pentru sufletele frumoase cu care interacționez, recunoștință că pot simți inima iubind și mă pot bucura de asta, recunoștință pentru că simt această clipă atât de intensă și vie.

Bătăile inimii tic-tac, tic-tac, tic-tac. Un tic și tac calde, calme și egale, parcă se ajustau. Pe măsură ce se ajustau tot corpul se supunea acestui ritm calm și egal, relaxându-se.

Am continuat să privesc cu „Recunoștința” în toate câte intră în câmpul vieții mele ca și cum aș arunca o privire de jur-împrejur. Și urmăream reglarea inimii, tic-tac, tic-tac, tic-tac, în timp ce sufletul lumina tot mai intens străluciri ca un far invadându-mi corpul și organele interne cu o dragoste blândă revărsată precum un puhoi purificator și eliberator.

Am înțeles atunci că a vedea prin Recunoștință lumea, vindecă inima și întregul corp, aduce strălucirea frumuseții, fericirii și iubirii în suflet.
Fără a fi vorba de a confunda Recunoștința cu: a te simți dator, a pleca capul umil, sau ați plânge de milă. Nu. Acestea închid strălucirea sufletului. Ceea ce închide sufletul chinuie inima și nu este recunoștință.

Recunoștința este o seninătate plină de respect, frumusețe, strălucire în ochi și în suflet, bucurie de viață și recunoștință pentru esența ei.
Recunoștința pleacă de la ceva și se încheie cu recunoștință pe o treaptă mai rafinată.

Namaste 

Publicat pe Facebook în 21 februarie 2020